Ce este o asigurare

Asigurarea este un mijloc de protecție împotriva pierderilor financiare. Este o formă de gestionare a riscurilor, utilizată în principal pentru a se asigura împotriva riscului unei pierderi contingente sau incerte.

O entitate care oferă asigurare este cunoscută ca asigurător, societate de asigurare, transportator de asigurări sau subscriptor. O persoană sau entitate care cumpără asigurare este cunoscută ca asigurată sau ca titular de poliță de asigurare. Tranzacția de asigurare implică asigurarea presupunând o pierdere relativ redusă, garantată și cunoscută, sub forma plății către asigurător, în schimbul promisiunii asigurătorului de a compensa asiguratul în cazul unei pierderi acoperite. Pierderea poate fi sau nu financiară, dar trebuie să fie redusă la termeni financiari și de obicei implică ceva în care asiguratul are un interes asigurător stabilit prin proprietate, posesie sau relație preexistentă.

Asiguratul primește un contract, numit polița de asigurare, care detaliază condițiile și condițiile în care asigurătorul va compensa asiguratul. Suma de bani percepută de asigurător deținătorului poliței pentru acoperirea prevăzută în polița de asigurare se numește prima. În cazul în care asiguratul se confruntă cu o pierdere potențial acoperită de polița de asigurare, asiguratul prezintă o cerere către asigurător pentru a fi procesată de un reclamant. Asigurătorul își poate acoperi propriul risc prin scoaterea din reasigurare, prin care o altă societate de asigurare acceptă să suporte un anumit risc, în special dacă asigurătorul primar consideră că riscul este prea mare pentru ca acesta să poarte.

Elementele asigurărilor

1. Asigurătorul este persoana juridică, societate de asigurări, care în schimbul primei de asigurare de la asigurat îsi asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor sau serviciilor asigurate;

2. Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața sa, care își asigură bunurile împotriva unor calamități naturale sau care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane;

3. Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată, fără ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare;

4. Contractantul asigurării este element specific asigurărilor facultative și reprezintă persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta să obțină calitatea de asigurat;

5. Contractul de asigurare este actul juridic prin care se reglementează raporturile juridice dintre părțile contractante. Este format dintr-un ansamblu de documente cuprinzând:

  • cererea de asigurare;
  • polița de asigurare;
  • condițiile contractuale pentru asigurarea de bază și pentru clauzele suplimentare atașate.

6. Riscul asigurat este evenimentul care odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma asigurată;

7. Evaluarea în vederea asigurării este element specific asigurărilor de bunuri;

8. Suma asigurată este parte din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea;

9. Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii;

10. Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plătește asigurătorului, pentru ca acesa să-și poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despagubirilor;

11. Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător și asigurat așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare;

12. Paguba (sau dauna) reprezintă pierderea valorică la un bun asigurat ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea;

Condiții contractuale

primă condiție este aceea că producerea evenimentului pentru care se încheie asigurarea, să fie posibilă, deoarece dacă un anumit bun nu este amenințat de niciun fel de risc, asigurarea acestuia nu devine necesară.

A doua condiție se referă la faptul că evenimentul trebuie să aibă caracter întâmplător.

A treia condiție are în vedere faptul că acțiunea evenimentului trebuie să fie înregistrată în evidența statistică. Datele din evidența statistică referitoare la un anumit eveniment permit stabilirea pe o perioadă îndelungată a frecvenței și intensității producerii acestuia. Aceste date stau la baza încheierii asigurării, deoarece fără ele asigurătorul nu poate stabili probabilitatea producerii evenimentului asigurat.

A patra condiție presupune ca producerea evenimentului să nu depindă de voința asiguratului sau beneficiarului asigurării. În cazul în care asiguratul sau beneficiarul asigurării a contribuit direct sau indirect la producerea riscului asigurat, pentru ca astfel să poată primi despăgubirea de asigurare sau suma asigurată, acesta va pierde toate drepturile conferite de asigurare și va suporta rigorile legii.

Clasificarea asigurărilor

Asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă pot fi clasificate după mai multe criterii:

A. După domeniul la care se referă


  • Asigurările de bunuri – au ca obiect diferite valori materiale aparținând unor persoane fizice sau juridice, care pot fi supuse acțiunii unor fenomene naturale sau accidentelor;
  • Asigurările de persoane – au ca obiect persoana fizică în sine, ele încheindu-se pentru diminuare consecințelor negative cauzate de calamități naturale, accidente sau boli;
  • Asigurările de răspundere civilă – asigurătorul îsi asumă obligația de a plăti despăgubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terțe persoane.

B. După obiectul de activitate


  • Asigurări de viață

a. Asigurări de viață clasice – asigurarea de supraviețuire, prin care suma asigurată urmează să fie platită la decesul unei persoane (asiguratul de viață), cu condiția ca decesul să se producă în decursul vieții unei alte persoane (a doua viață); – asigurarea de deces, în care evenimentul asigurat este decesul asiguratului produs pe durata de valabilitate a contractului de asigurare; – asigurarea mixtă de viață, în care evenimentele asigurate sunt supraviețuirea și decesul asiguratului, iar suma asigurată se plătește asiguratului sau unei alte persoane nominalizate de acesta. b. Anuități – anuitatea (asigurare de tip rentă) presupune plata periodică pe timpul vieții anuitantului în schimbul unei sume plătite o singură dată sau în forma unei serii de prime. c. Asigurări de viață suplimentare – sunt asigurări atașate suplimentar la o poliță și care măresc prin suma asigurată suplimentar protecția standard oferită prin asigurarea de baza. Acordarea uneia sau mai multor despăgubiri pentru asigurările suplimentare nu influențează valoarea asigurării de bază. Acestea cuprind: – asigurări de vătămări corporale din accidente; – asigurări de incapacitate de muncă cauzată de un accident, care sunt asigurări prin care asiguratorul preia riscul financiar aferent pierderii capacității de muncă a asiguratului ca urmare a unui accident survenit pe durata contractului; – asigurări de deces rezultat dintr-un accident; acest tip de asigurare suplimentează protecția oferită de asigurarea de bază pentru deces și în plus față de returnarea primelor pentru asigurarea de bază, oferă beneficiarului o sumă stabilită de asigurat în cazul producerii decesului. d. Asigurări de căsătorii și de naștere – dota pentru căsătorie – se încasează cu ocazia căsătoriei sau la expirarea poliței, dacă beneficiarul nu s-a căsătorit până la acea dată. În cazul asigurărilor de naștere, suma asigurată se plătește la apariția unui copil și e menită să asigure acoperirea nevoilor viitoare ale copilului. e. Asigurări unit-linked – asigurări de viață legate de investiții, pentru care expunerea la riscul de investiții este transferată asiguratului (unit-linked); acest tip de produse financiare combină caracteristicile asigurărilor de viață cu cele ale unor produse de investiție, respectiv protecția oferită de o poliță de asigurare de viață cu beneficiile unor investiții administrate în scopul exclusiv al asigurării. f. Asigurări permanente de sănătate – administrate la fel ca asigurările de viață, sunt asigurări pe termen lung, similare celor de viață. Principalul beneficiu este un venit pentru asigurat în perioada când nu este apt de muncă. Asiguratorul rămâne expus permanent la risc, indiferent de schimbările intervenite în starea de sănătate a asiguratului. g. Asigurări de capitalizare – oferă beneficiarului, la maturitatea contractului, suma asigurată garantată la care se adaugă beneficiul investițional. Acestea cuprind: 1.- asigurări de viață cu primă unică, care presupun că plata primei să se facă o data, de obicei la începutul contractului; 2.- asigurări de viață cu primă eșalonată, care presupun că plata primelor să se faca, în funcție de condițiile prevăzute în contract, lunar, trimestrial, semestrial sau anual.

  • Asigurări de persoane;
  • Asigurări de autovehicule;
  • Asigurări maritime și de transport;
  • Asigurări de aviație;
  • Asigurări de incendiu și alte pagube de bunuri;
  • Asigurări de răspundere civilă

a. Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule, care se referă atât la asigurarea obligatorie de răspundere civilă, internă, pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, cât și la asigurarea de răspundere civilă auto, externă, Carte Verde, care acoperă orice răspundere rezultată din producerea unor prejudicii produse unor terțe persoane din utilizarea autovehiculelor, inclusiv răspunderea transportatorului. Acestea sunt obligatorii și facultative. b. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian, prin care se acoperă orice răspundere rezultată prin producerea unor prejudicii produse unor terțe persoane prin utilizarea mijloacelor de transport aerian, inclusiv răspunderea transportatorului. c. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport naval, destinate acoperirii oricărei răspunderi rezultate prin producerea unor prejudicii produse unor terțe persoane prin utilizarea mijloacelor de transport maritim, fluvial, lacustru sau pe canale navigabile, inclusiv răspunderea transportatorului. d. Asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă orice răspundere rezultată prin producerea unor prejudicii produse unor terțe persoane, altele decât cele acoperite de asigurările de răspundere civilă pentru autovehicule, asigurările de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian și asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport naval. În această categorie întâlnim asigurarea de răspundere civilă profesională; răspunderea societăților specializate, răspunderea civilă legală.

  • Asigurări de credite și garanții;
  • Asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate și asigurări agricole.

C. După forma juridică de realizare


1. Asigurările obligatorii – rezultă din interesul economic și social al întregii comunități pentru apărarea avuției naționale, menținerea continuității procesului de producție și protejarea victimelor unor accidente

Asigurarea obligatorie se poate introduce atunci când bunurile unui important numâr de persoane fizice și juridice sunt amenințate de anumite riscuri astfel încât fiecare deținător al bunului respectiv ar putea avea de suportat pagube la producerea riscurilor respective.

În România există două tipuri de asigurări obligatorii și acestea sunt : asigurarea obligatorie pentru deținătorii de autovehicule pentru cazurile de răspundere civilă conform legii 136/1995 și asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor conform legii 260/2008.

Asigurarea obligatorie este fără termen, acționând tot timpul cât exista bunul asigurat. În cazul asigurării obligatorii, răspunderea asigurătorului ia naștere în mod automat din momentul în care asiguratul intră în posesia bunului respectiv.

2. Asigurările facultative iau naștere pe baza contractului de asigurare încheiat între asigurător și asigurat.

Asigurările facultative se încheie fie pentru bunuri, persoane, răspundere civilă ori riscuri necuprinse în asigurările obligatorii, fie în vederea completării acestor asigurări pentru o despăgubire mai mare.

Asigurarea facultativă este valabilă numai pentru o anumită perioada de timp, riguros stabilită în contractul de asigurare. În situația în care apar unele pagube înainte de plata primei de asigurare sau după trecerea teremenului prevăzut pentru achitarea ei, asigurătorul nu acordă despăgubirea respectivă.

D. După riscul cuprins în asigurare


1. Asigurări împotriva incendiului, trăsnetului, exploziei, mișcărilor seismice, etc. Bunurile care se asigură contra acestor fenomene sunt clădirile, construcțiile, utilajele și instalațiile, mijloacele de transport, inventarul gospodăresc etc.;

2. Asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor torențiale, inundaților, alunecărilor de teren, etc. Împotriva acestor riscuri se asigură, de regulă, culturile și rodul viilor;

3. Asigurările pentru boli epizootii, accidente care se practică în cazul animalelor;

4. Asigurări contra avariilor și altor riscuri specifice la care sunt supuse mijloacele de transport și încarcăturile aflate în acestea;

5. Asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viața oamenilor (deces, boli, accidente) – în cazul asigurărilor de viață;

6. Asigurări pentru cazurile de răspundere civilă, care se referă la prejudicii cauzate terțelor persoane prin accidente sau prin exercitarea unei anumite activități;

E. După sfera de cuprindere în profil teritorial

Sursa: wikipedia

Dosarele de daună RCA avizate de societățile de asigurări, cu aproape 40% mai puține în trimestrul al doilea

București, 29 octombrie 2020 – Societățile de asigurare au avizat, în intervalul aprilie -iunie 2020, un număr de 56.661 dosare de daună RCA, cu 38,67% mai puține decât cele avizate în primul trimestru al anului 2020. Durata medie de plată la nivel de piață a dosarelor de daună avizate pentru pagube materiale a fost de 23,44 zile/dosar.

Toate societățile de asigurare au înregistrat o scădere a numărului dosarelor de daună avizate în baza polițelor de asigurare de răspundere civilă obligatorie (RCA), în trimestrul al doilea al anului 2020, față de primul trimestru al aceluiași an. Cele mai mari scăderi au fost înregistrate de societățile: Generali România (-50,25%), Omniasig VIG (-48,09%) și Groupama (-46,15%).

Cele mai multe dosare de daună au fost avizate, în trimestrul al doilea al anului 2020, la societatea City Insurance S.A., respectiv 21.246 dosare, și la societatea Euroins S.A. – 20.798 dosare.

Cele două societăți de asigurare au cumulat aproape 75% din numărul total al dosarelor de daună RCA avizate în trimestrul al doilea din 2020 astfel: City Insurance S.A. (37,5%) și Euroins S.A. (36,7%). Celelalte societăți de asigurare analizate au înregistrat fiecare sub 6,4% din numărul total al dosarelor de daună RCA.

Cele mai multe dosare nefinalizate până la data transmiterii raportărilor către A.S.F. au fost înregistrate pentru societățile City Insurance S.A. (55,66%) și Euroins S.A. (54,86%).

Din punct de vedere al obiectului pretențiilor de despăgubire formulate în dosarele de daună avizate în trimestrul al doilea din 2020, un număr de 47.314 dosare (83,5%) au fost avizate pentru pagube materiale, 2.218 dosare (3,92%) au fost avizate pentru vătămări corporale/decese, iar 7.129 dosare (12,58%) reprezintă dosare de regres.

Din modul de soluționare a dosarelor de daună, la data transmiterii raportărilor către A.S.F., rezultă că:

  • 51,33% din total piață RCA (29.083 dosare) sunt dosare soluționate prin plată;
  • 47,34% din total piață RCA (26.825 dosare) sunt dosare nefinalizate;
  • 1,33% din total piață RCA (753 dosare) sunt dosare respinse de la plată.

Despăgubiri de peste 160 milioane de lei

În trimestrul al doilea al anului 2020 au fost achitate, până la data transmiterii raportărilor către A.S.F., valori de despăgubire în sumă totală de 160.343.860 lei, din care: 136.279.838 lei (84,99% din total) pentru pagube materiale, 4.373.532 lei (2,73% din total) pentru vătămări corporale și decese și 19.690.490 lei (12,28% din total) pentru dosare de regres.

Din analiza dosarelor avizate în trimestrul II al anului 2020 și plătite până la data transmiterii raportărilor către A.S.F. se constată că 90,71% din totalul dosarelor achitate au fost avizate pentru pagube materiale.

Potrivit legislației în vigoare, asigurătorii RCA au obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat printr-o poliță de asigurare obligatorie auto RCA, conform pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, asigurătorii RCA acordă despăgubiri în formă bănească pentru:

  a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

  b) pagube materiale;

  c) pagube reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat;

  d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana păgubită.

Analiza detaliată privind situația dosarelor de daună avizate la asigurători în baza contractelor de asigurare obligatorie RCA, în trimestrul al doilea al anului 2020, poate fi consultată aici.

Sursa: Asf Romania

Asigurarea RCA, valabilă și în format electronic

București, 26 august 2020 – Consiliul Autorității de Supraveghere Financiară a aprobat, în ședința de astăzi, modificarea și completarea Normei nr. 20/2017 privind asigurările auto din România în ceea ce privește articolul care reglementează dovada încheierii asigurării RCA în cazul controalelor efectuate de către autoritățile abilitate.

Astfel, la articolul 10, punctul 11 se arată că dovada încheierii asigurării RCA, în cazul controalelor efectuate de către autoritățile abilitate o constituie:

  • litera a) polița de asigurare RCA și contractul RCA emise de către asigurătorul RCA, pentru perioada de valabilitate înscrisă, prezentate pe suport hârtie sau în format electronic;
  • litera b) dovada asigurării de răspundere civilă a vehiculelor, eliberată de asigurătorii RCA din alte state, cu valabilitate pe teritoriul României și numai pentru perioada menționată în aceasta, sau polița de asigurare de frontieră pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în afara Spațiului Economic European și a Confederației Elvețiene, prezentată pe suport de hârtie sau în format electronic.

Totodată, în cadrul aceluiași articol, a fost introdusă litera c) care stipulează faptul că dovada încheierii asigurării RCA, în cazul controalelor efectuate de către autoritățile abilitate, o constituie și informația rezultată din interogarea bazei de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României, prin care se certifică existența unui contract RCA valabil la data interogării.

Modificările și completările aduse Normei nr. 20/2017 intră în vigoare în termen de trei zile de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Sursa: Asf Romania